pictografie sf [At: CONTEMP. 1953, nr. 366, 5/2 / Pl: ~ii / E: fr pictographie] Sistem primitiv de scriere în care obiectele și ideile sunt redate prin desene simbolice, sugestive Si: ideografie.

PICTOGRAFIE s. f. Sistem primitiv de scriere în care obiectele și unele idei abstracte sînt reprezentate prin desene sugestive. Primul tip istoric de scriere a fost pictografia.

PICTOGRAFIE s.f. Scriere primitivă în care ideile, obiectele etc. sunt redate prin desene sugestive. V. ideografie. [Gen. -iei. / < fr. pictographie, cf. lat. pictus – pictat, gr. graphein – a scrie].

PICTOGRAFIE s. f. scriere primitivă în care obiectele, ideile etc. sunt redate prin desene sugestive. (< fr. pictographie)

PICTOGRAFIE f. Sistem de scriere rudimentară în care obiectele și chiar unele idei sunt reprezentate prin desene sugestive, simbolice. /<fr. pictographie

pictografie (desp. -to-gra-) s. f., art. pictografia, g.-d. pictografii, art. pictografiei

pictografie (-to-gra-) s. f., art. pictografia, g.-d. pictografii, art. pictografiei

pictografie s. f. (sil. -gra-), art. pictografia, g.-d. pictografii, art. pictografiei

PICTOGRAFIE s. f. (cf. fr. pictographie < lat. pictus „pictat” + gr. graphein „a scrie”): scriere primitivă în care ideile, obiectele etc. sunt redate prin desene sugestive, denumite pictograme (v.). v. și ideografie.

PICTO- „imagine, desen”. ◊ L. pictus „pictat” > fr. picto-, engl. id., germ. pikto- > rom. picto-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., sistem primitiv de scriere care constă în exprimarea ideilor prin desene figurative cu valoare reală sau simbolică; ~gramă (v. -gramă), s. f., element, semn folosit în pictografie.