PICOTEÁLĂ, picoteli, s. f. Faptul de a picoti; starea celui care picotește; moțăială, somnolență. – Picoti + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PICOTEÁLĂ s. v. ațipire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

picoteálă s. f., g.-d. art. picotélii; pl. picotéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink