PÍCHIRI interj. (Reg.; adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul bibilicii. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
píchiri!1 interj. (reg.; adesea repetat) 1. cuvănt care imită strigătul bibilicii (al picherei). 2. cuvânt cu care se cheamă puii mici. 3. cuvănt care imită o vorbire sau o discuție pretențioasă, neînțeleasă.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
píchiri2 s.n. (reg.) un fel de covor de lână.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pichirí3, pers. 3 sg. pichiréște, vb. IV (reg.) 1. (despre bibilici) a scoate strigăte caracteristice speciei; a chercăni. 2. (fig.) a cerceta cu de-amănuntul.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
píchiri interj. (sil. -ri)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
píchere / píchire (bibilică) (reg.) s. f., g.-d. art. pícherii / píchirii; pl. pícheri / píchiri
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
píchire v. píchere
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pichíre (píchiri), s. f. – Bibilică (Numida meleagris). – Var. piche, pichere, picură. Origine îndoielnică, dar sigur legată de ngr. ποιϰίλος „pestriț”, cf. numele sp. Originea imitativă (Scriban) pare mai puțin probabilă.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink