PICANTERÍE, picanterii, s. f. Calitatea de a fi picant. ♦ (Concr.; de obicei la pl.) Mâncare picantă (1), aliment picant. ♦ Fig. (Concr.; de obicei la pl.) Glumă, anecdotă, vorbă (ușor) indecentă; aluzie (ușor) indecentă la adresa cuiva. – Din germ. Pikanterie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PICANTERÍE ~ i f. 1) Caracter picant. 2) Mâncăruri picante. 3) fig. Glumă, anecdotă sau aluzie picantă. [G.-D. picanteriei] /<germ. Pikanterie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PICANTERÍE s.f. Vorbă, faptă picantă. [Gen. -iei. / < germ. Pikanterie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PICANTERÍE s. f. 1. mâncare picantă. 2. vorbă, faptă picantă. (< germ. Pikanterie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

picanteríe s. f., art. picantería, g.-d. art. picanteríei; pl. picanteríi, art. picanteríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink