6 definiții pentru piarist
Explicative DEX
PIARIST, piariști, s. m. Membru al unei congregații clericale catolice care se dedica învățământului gratuit. [Pr.: pi-a-] – Din germ. Piarist, fr. piariste.
PIARIST, piariști, s. m. Membru al unei congregații clericale catolice care se dedica învățământului gratuit. [Pr.: pi-a-] – Din germ. Piarist, fr. piariste.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
piarist, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl: ~iști, ~e / E: ger Piarist] 1-2 (Persoană) care aparținea unui ordin catolic, fondat în 1621, care se dedica învățământului gratuit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIARIST s.m. Membru al unui ordin catolic, fundat în 1621, care se dedica învățămîntului gratuit. [Pron. pi-a-. / < germ. Piarist].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIARIST s. m. membru al unui ordin catolic, care se dedica învățământului gratuit. (< germ. Piarist, fr. piariste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
piarist s. m. (sil. pi-a-), pl. piariști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
piariști s. m. pl. Membri ai unui ordin catolic înființat în 1597 de Iosif Calasantiu în Italia, care se ocupau cu educația și învățământul gratuit pentru copiii din școlile primare, iar mai târziu și din învățământul secundar. S-au răspândit și în unele țări din Europa, iar în Transilvania, înainte de război, aveau la Cluj și Timișoara câte un claustru. – Din germ. Piarist.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: pi-a-rist
substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
piarist, piariștisubstantiv masculin
- 1. Membru al unei congregații clericale catolice care se dedica învățământului gratuit. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Piarist DEX '09 DEX '98 DN
- piariste DEX '09 DEX '98 MDN '00