PIANOFÓRTE, pianoforte, s. n. (Rar) Pian (1). – Din it. pianoforte.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PIANOFÓRTE s.n. Pian. [< it. pianoforte].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PIANOFÓRTE s. v. pian.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pianofórte s. n. (sil. pia-), pl. pianofórte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

piano-forte (cuv. it. „încet-tare”) sau forte-piano. 1. Nume italian dat primului instr. cu taste* și coarde lovite, la care se putea obține gradarea nuanțelor de la piano la forte prin simpla diferență de presiune a degetelor asupra tastelor. Prin abreviere s-a ajuns la cuvântul piano (pian*). 2. Indicație dinamică* prin care se cere o trecere bruscă de la piano* la forte*. Abrev.: pf. V. forte (fp).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink