PIANÍSTICĂ s.f. Atitudine, ansamblu de mișcări ale unui pianist. [Pron. pia-. / cf. it. pianistica].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PIANÍSTIC, -Ă, pianistici, -ce, adj. Care ține de pian (1), privitor la pian; propriu, caracteristic pianului sau artei interpretative la pian; ca la pian. – Din fr. pianistique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PIANÍSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de interpretarea la pian. Muzică ~că. 2) Care ține de pian; propriu pianului. /<fr. pianistique
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PIANÍSTIC, -Ă adj. Referitor la pian, propriu pianului. [Pron. pia-. / cf. fr. pianistique, it. pianistico].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PIANÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la pian1. II. s. f. atitudine, ansamblu de mișcări ale unui pianist. (< fr. pianistique, it. pianistico, /II/ pianistica)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pianístic adj. m. (sil. pi-a-), pl. pianístici; f. sg. pianístică, pl. pianístice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink