PIANÍST, -Ă, pianiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă (cu pricepere și cu măiestrie) la pian, care are profesiunea de a cânta la pian. – Din fr. pianiste.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PIANÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Muzicant care cântă la pian. /<fr. pianiste
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PIANÍST, -Ă s.m. și f. Cel care cântă (cu pricepere și talent) la pian; cel care practică profesional cântatul la pian. [Pron. pia-. / cf. fr. pianiste].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PIANÍST, -Ă s. m. f. cel care cântă la pian1, care are ca profesiune cântatul la pian. (< fr. pianiste)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PIANÍST s. (MUZ.) (înv.) clavirist.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pianíst s. m. (sil. pi-a-), pl. pianíști
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pianístă s. f. (sil. pi-a-), pl. pianíste
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
compozitór-pianíst s.m. Pianist care compune ◊ „Grupul de artiști români, condus de C.H. soprană, D.P. violonist, Gh. C. compozitor-pianist a dat un recital în cadrul festivalului muzicii de la Shiraz – Iran.” R.l. 2 IX 67 p. 4; v. și compozitor-interpret (din compozitor + pianist)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink