PIANÍNĂ, pianine, s. f. Pian (1) de proporții și de sonoritate reduse, care are cutia de rezonanță în formă de paralelipiped și coardele dispuse vertical. – Din germ. Pianino.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PIANÍNĂ ~e f. Instrument muzical de percuție asemănător pianului, dar de dimensiuni mult mai mici și cu coardele dispuse vertical. A cânta la ~. /<germ. Pianino
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIANÍNĂ s.f. Pian mai mic care are coardele așezate vertical. [Pron. pia-. / < fr., it. pianino, germ. Pianino].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PIANÍNĂ s. f. pian¹ mai mic având cutia de rezonanță și coardele așezate vertical. (< germ. Pianino, it. pianino)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pianínă s. f. (sil. pi-a-), g.-d. art. pianínei; pl. pianíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink