2 intrări
2 definiții

Explicative DEX

pițmacări vt [At: LEXIC REG. 114 / Pzi: ~resc / E: pițmacăr] (Buc) A înșela.

Arhaisme și regionalisme

pițmacări, pițmacăresc, vb. IV (reg.) a înșela.

Intrare: pițmacărit
pițmacărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițmacărit
  • pițmacăritul
  • pițmacăritu‑
  • pițmacări
  • pițmacărita
plural
  • pițmacăriți
  • pițmacăriții
  • pițmacărite
  • pițmacăritele
genitiv-dativ singular
  • pițmacărit
  • pițmacăritului
  • pițmacărite
  • pițmacăritei
plural
  • pițmacăriți
  • pițmacăriților
  • pițmacărite
  • pițmacăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: pițmacări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pițmacări
  • pițmacărire
  • pițmacărit
  • pițmacăritu‑
  • pițmacărind
  • pițmacărindu‑
singular plural
  • pițmacărește
  • pițmacăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pițmacăresc
(să)
  • pițmacăresc
  • pițmacăream
  • pițmacării
  • pițmacărisem
a II-a (tu)
  • pițmacărești
(să)
  • pițmacărești
  • pițmacăreai
  • pițmacăriși
  • pițmacăriseși
a III-a (el, ea)
  • pițmacărește
(să)
  • pițmacărească
  • pițmacărea
  • pițmacări
  • pițmacărise
plural I (noi)
  • pițmacărim
(să)
  • pițmacărim
  • pițmacăream
  • pițmacărirăm
  • pițmacăriserăm
  • pițmacărisem
a II-a (voi)
  • pițmacăriți
(să)
  • pițmacăriți
  • pițmacăreați
  • pițmacărirăți
  • pițmacăriserăți
  • pițmacăriseți
a III-a (ei, ele)
  • pițmacăresc
(să)
  • pițmacărească
  • pițmacăreau
  • pițmacări
  • pițmacăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)