8 definiții pentru pițîmpărătuș

Explicative DEX

pitaîmpărătuș sm vz pițîmpărătuș

pițiîmpărătuș[1] sm [At: MARIAN, O. I, 305 / V: pitaî~ / Pl: ~i / E: piți + împărătuș] (Orn) 1 (Reg) Pitulice (2) (Troglodytes troglodytes). 2 (Trs; Ban) Pițigoi (1) (Parus major). 3 (Reg) Scatiu (Carduelis spinus). corectat(ă)

  1. În original, tipărit incorect: pițiîmpăratuș LauraGellner

Ortografice DOOM

pițîmpărătuș (reg.) (desp. pi-țîm-/piț-îm-) s. m., pl. pițîmpărătuși

!pițîmpărătuș (reg.) (pi-țîm-/piț-îm-) s. m., pl. pițîmpărătuși

pițimpărătuș s. m. (sil. mf. piț-), pl. pițimpărătuși

Sinonime

PIȚIÎMPĂRĂTUȘ s. v. ochiul-boului, pitulice, pițigoi.

pițiîmpărătuș s. v. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. PIȚIGOI.

Arhaisme și regionalisme

pițîmpărătuș, pițîmpărătuși, s.m. (reg.) 1. pitulice. 2. pițigoi. 3. scatiu.

Intrare: pițîmpărătuș
pițîmpărătuș substantiv masculin
  • silabație: pi-țîm-, piț-îm- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițîmpărătuș
  • pițîmpărătușul
  • pițîmpărătușu‑
plural
  • pițîmpărătuși
  • pițîmpărătușii
genitiv-dativ singular
  • pițîmpărătuș
  • pițîmpărătușului
plural
  • pițîmpărătuși
  • pițîmpărătușilor
vocativ singular
plural
pițimpărătuș substantiv masculin
  • silabație: piț- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițimpărătuș
  • pițimpărătușul
  • pițimpărătușu‑
plural
  • pițimpărătuși
  • pițimpărătușii
genitiv-dativ singular
  • pițimpărătuș
  • pițimpărătușului
plural
  • pițimpărătuși
  • pițimpărătușilor
vocativ singular
plural
pitaîmpărătuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pițiîmpărătuș substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițiîmpărătuș
  • pițiîmpărătușul
  • pițiîmpărătușu‑
plural
  • pițiîmpărătuși
  • pițiîmpărătușii
genitiv-dativ singular
  • pițiîmpărătuș
  • pițiîmpărătușului
plural
  • pițiîmpărătuși
  • pițiîmpărătușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)