PIȚIGĂIÁLĂ, pițigăieli, s. f. Faptul de a (se) pițigăia. [Pr.: -gă-ia-] – Pițigăi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PIȚIGĂIÁLĂ ~iéli f. 1) Vorbire cu glas ascuțit. 2) Vorbă rostită cu un asemenea glas. /a (se) pițigăi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pițigăiálă s. f., g.-d. art. pițigăiélii; pl. pițigăiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink