dexonline

info

3 intrări

25 de definiții

explicative DEX (13)
ortografice DOOM (4)
sinonime (6)
arhaisme și regionalisme (2)

Explicative DEX

PIȚIGĂI vb. IV v. pițigăia.

pițigăi² v vz pițigăia

pițigăi¹ ssp [At: VICIU, GL. / E: nct] (Reg) Cimitir. corectat(ă)

PIȚIGĂIA, pițigăiez, vb. I. Tranz. A-și subția, a-și ascuți vocea. ♦ Refl. A vorbi cu glas subțire, ascuțit. [Pr.: -gă-ia. – Var.: pițigăi vb. IV] – Din pițigăiat (derivat regresiv).

piciganie sf vz pițigaie¹

pițigaie¹ sf [At: MARIAN, O. II, 143 / V: (reg) piciganie, ~ane^[1] / Pl: ~găi / E: pițigoi] 1 (Orn; Ban; șîc pițigane-mare) Pițigoi (Parus major). 2 (Șîc ~-puturoasă) Pasărea Parus articapillus. 3 (Trs; îcs) De-a ~ia Joc de copii nedefinit mai îndeaproape Si: podul popii, (reg) de-a pițigușa.

Care trimite la pițigană. — gall

pițigaie² sf [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~găi / E: pițiga] (Mun; csc) Nuiele subțiri pentru aprins focul.

pițigăia [At: VLAHUȚĂ, O. A. I, 198 / V: (rar; cscj) ~ăi / Pzi: ~iez / E: drr pițigăiat] 1 vt (C. i. vocea, glasul etc.) A face să devină mai subțire, mai ascuțit, mai strident Si: (reg) a pițigărni. 2 vr (Rar) A vorbi cu glas subțire.

țițigaie^[1] sf vz pițigaie¹

Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

PIȚIGĂIA, pițigăiesc, vb. I. Tranz. (Cu privire la voce) A face să devină subțire, cu timbrul înalt; a subția, a ascuți. Și-și făcea ochii dulci și-și pițigăia glasul și se mlădia ca o pisică. VLAHUȚĂ, la TDRG.

A SE PIȚIGĂIA mă ~iez intranz. A vorbi cu glas subțire, ascuțit. /Din pițigăit

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

A PIȚIGĂIA ~iez tranz. (vocea) A face să fie mai ascuțit; a subția. /Din pițigăit

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

pițigăĭéz v. tr. (d. pițigăĭat, pițigoĭ). Iron. Fac ca pițigoĭu, vorbind de voce: oratoru, pițigăindu-șĭ vocea, începu a declama contra cĭocoilor.

Ortografice DOOM

pițigăia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pițigăiez, 3 pițigăiază, 1 pl. pițigăiem; conj. prez. 1 sg. să pițigăiez, 3 să pițigăieze; ger. pițigăind

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

pițigăia (a ~) vb., ind. prez. 3 pițigăiază, 1 pl. pițigăiem; conj. prez. 3 să pițigăieze; ger. pițigăind

pițigăia vb., ind. prez. 1 sg. pițigăiez, 3 sg. și pl. pițigăiază, 1 pl. pițigăiem; conj. prez. 3 sg. și pl. pițigăieze; ger. pițigăind

pițigăez, -ăiază 3, -ăeze 3 conj., -ăiam 1 imp.

Sinonime

PIȚIGĂI s. pl. v. cimitir.

pițigăi s. pl. v. CIMITIR.

PIȚIGAIE s. v. pițigoi.

PIȚIGĂIA vb. a ascuți, a subția, (reg.) a pițigărni. (Își ~ glasul.)

pițigaie s. v. PIȚIGOI.

PIȚIGĂIA vb. a ascuți, a subția, (reg.) a pițigărni. (Își ~ glasul.)

Arhaisme și regionalisme

pițigaie¹, pițigăi, s.f. (reg.) 1. pițigoi. 2. (în expr.) de-a pițigaia = numele unui joc de copii; podul popii, de-a pițigușa.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

pițigaie², s.f. (reg.; cu sens colectiv) găteje subțiri.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: pițigaie (lemn)

pițigaie substantiv feminin

substantiv feminin (F131)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	pițigaie	pițigaia
nominativ-acuzativ	plural	pițigăi	pițigăile
genitiv-dativ	singular	pițigăi	pițigăii
genitiv-dativ	plural	pițigăi	pițigăilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: pițigaie (pasăre)

pițigaie substantiv feminin

substantiv feminin (F131)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	pițigaie	pițigaia
nominativ-acuzativ	plural	pițigăi	pițigăile
genitiv-dativ	singular	pițigăi	pițigăii
genitiv-dativ	plural	pițigăi	pițigăilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

piciganie substantiv feminin

substantiv feminin (F135)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	piciganie	picigania
nominativ-acuzativ	plural	piciganii	piciganiile
genitiv-dativ	singular	piciganii	piciganiei
genitiv-dativ	plural	piciganii	piciganiilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

țițigaie substantiv feminin

substantiv feminin (F131)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	țițigaie	țițigaia
nominativ-acuzativ	plural	țițigăi	țițigăile
genitiv-dativ	singular	țițigăi	țițigăii
genitiv-dativ	plural	țițigăi	țițigăilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

Intrare: pițigăia

pițigăia verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT213) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) pițigăia	pițigăiere	pițigăiat pițigăiatu‑	pițigăind pițigăindu‑	singular	plural
		(a) pițigăia	pițigăiere	pițigăiat pițigăiatu‑	pițigăind pițigăindu‑	pițigăiază	pițigăiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	pițigăiez	(să) pițigăiez	pițigăiam	pițigăiai	pițigăiasem
	a II-a (tu)	pițigăiezi	(să) pițigăiezi	pițigăiai	pițigăiași	pițigăiaseși
	a III-a (el, ea)	pițigăiază	(să) pițigăieze	pițigăia	pițigăie	pițigăiase
plural	I (noi)	pițigăiem	(să) pițigăiem	pițigăiam	pițigăiarăm	pițigăiaserăm pițigăiasem
	a II-a (voi)	pițigăiați	(să) pițigăiați	pițigăiați	pițigăiarăți	pițigăiaserăți pițigăiaseți
	a III-a (ei, ele)	pițigăiază	(să) pițigăieze	pițigăiau	pițigăiară	pițigăiaseră

pițigăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) pițigăi	pițigăire	pițigăit pițigăitu‑	pițigăind pițigăindu‑	singular	plural
		(a) pițigăi	pițigăire	pițigăit pițigăitu‑	pițigăind pițigăindu‑	pițigăiește	pițigăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	pițigăiesc	(să) pițigăiesc	pițigăiam	pițigăii	pițigăisem
	a II-a (tu)	pițigăiești	(să) pițigăiești	pițigăiai	pițigăiși	pițigăiseși
	a III-a (el, ea)	pițigăiește	(să) pițigăiască	pițigăia	pițigăi	pițigăise
plural	I (noi)	pițigăim	(să) pițigăim	pițigăiam	pițigăirăm	pițigăiserăm pițigăisem
	a II-a (voi)	pițigăiți	(să) pițigăiți	pițigăiați	pițigăirăți	pițigăiserăți pițigăiseți
	a III-a (ei, ele)	pițigăiesc	(să) pițigăiască	pițigăiau	pițigăiră	pițigăiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

pițigaie, pițigăisubstantiv feminin

1. regional (cu sens) colectiv Nuiele subțiri pentru aprins focul. MDA2

etimologie:

pițiga MDA2

pițigaie, pițigăisubstantiv feminin

1. ornitologie regional (Pițigane-mare) = (Parus major). MDA2

sinonime: pițigoi
2. (Pițigaie-puturoasă) Pasărea Parus articapillus. MDA2
3. regional în construcție De-a pițigaia = joc de copii nedefinit mai îndeaproape. MDA2

etimologie:

pițigoi MDA2

pițigăia, pițigăiezverb

1. A-și subția, a-și ascuți vocea. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: ascuți subția
- format_quote Și-și făcea ochii dulci și-și pițigăia glasul și se mlădia ca o pisică. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
- 1.1. reflexiv A vorbi cu glas subțire, ascuțit. DEX '09 DEX '98

etimologie:

derivat regresiv (din) pițigăiat DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.