pișpăít, pișpăíturi, s.n. (înv.) șoaptă (la urechea cuiva) ca intrigă, cleveteală, intrigăraie, pișpăitură.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PIȘPĂÍ, pișpăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A șopti la urechea cuiva pentru a cleveti; a face intrigi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

pișpăí, pișpăiésc, vb. IV 1. (înv.) a șopti ceva la urechea cuiva pentru a cleveti; a face intrigi. 2. (reg.) a nu mânca bine; a frunzări, a pospăi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink