pișcar¹ sm [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~i / E: srb piskor] (Reg; dep) Țigan.

PIȘCAR, pișcari, s. m. (Iht.) Chișcar. (Cu pronunțare regională) Fusariul... numit altmintrelea și pișcari...cînd are să se mănînce i se taie capul. MARIAN, INS. 57.

PIȘCAR, pișcari, s. m. (Iht.) Țipar.

pișcar (chișcar) m. Mold. Zool. țipar. [Rus. PISKARĬ].

pișcár m. (rudă cu rus. piskárĭ și peskárĭ, obleț [care vine d. rom pescar?], pol. ceh. piskorz [de unde germ. peissker], sîrb. piškor, nsl. piskor, piškur). Anghilă.

pișcar (pișcari), s. m. – Țipar (Cobitis fossilis). – Var. chișcar. Rus. piskarĭ, sb., cr. piškor (Cihac, II, 258; Tiktin).

pișcar, pișcari, s.m. (reg.) țipar, chișcar.

pișcár, pișcari, s.m. Țipar (Cobitis fossilis). ■ (onom.) Pișcari, poreclă pentru locuitorii din Ulmeni. – Din rus. piškari „obleț”, scr. piškor (Scriban); cf. chișcar (MDA).

pișcar, pișcari, s.m. – Țipar (Cobitis fossilis). ♦ (onom.) Pișcari, poreclă pentru locuitorii din localitatea Ulmeni (Codru). – Din rus. piškari „obleț”, scr. piškor (Scriban; Cihac, Tiktin, cf. DER); cf. chișcar (MDA).

pișcar, -i, (chișcar, cicar), s.m. – Țipar (Cobitis fossilis). Pișcari, poreclă pentru locuitorii din localitatea Ulmeni (Codru). – Din rus. piskari (Cihac, Titkin cf. DER).