PETÚNIE, petunii, s. f. Plantă erbacee decorativă din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă și cu flori mari, diferit colorate și plăcut mirositoare, care au corola în forma de pâlnie (Petunia hybrida). – Din fr. pétunia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PETÚNIE ~i f. 1) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile ei mari, în formă de pâlnie, divers colorate și plăcut mirositoare. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. petuniei] /<fr. pétunia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PETÚNIE s.f. Plantă erbacee cu flori mici, albe sau violete, și cu miros plăcut, cultivată ca plantă decorativă. [Gen. -iei. / < fr. pétunia, cf. lat. petunia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PETÚNIE s. f. plantă erbacee decorativă, cu flori mari, divers colorate și cu miros plăcut. (< fr. pétunia, lat. petunia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PETÚNIE s. (BOT.; Petunia hybrida) (reg.) leicuță, parfum, tolceruț, vinete (pl.), bună-dimineața.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

petúnie s. f. (sil.-ni-e),art. petúnia (sil.-ni-a), g.-d. art. petúniei; pl. petúnii, art. petúniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink