PĂTRUNJÉL, pătrunjei, s. m. Plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cultivată pentru rădăcina pivotantă, albă și pentru frunzele ei aromate, întrebuințate în alimentație și în medicina populară (Petroselinum hortense); p. restr. frunzele sau rădăcina acestei plante. ◊ Compuse: pătrunjel-de-câmp = numele a două specii de plante erbacee, cu frunzele la baza tulpinii și cu florile albe sau trandafirii, a căror rădăcină este întrebuințată în medicină (Pimpinella saxifraga și major); pătrunjelul-câinelui = plantă erbacee mică, otrăvitoare, cu frunze ca ale mărarului și cu flori albe (Aethusa cynapium). – Din lat. petroselinum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂTRUNJÉL ~i m. Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele și rădăcinile ei mirositoare și nutritive, folosite, de regulă, drept condiment. [Sil. -trun-] /<lat. petroselinum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂTRUNJÉL s. (BOT.) 1. (Petroselinum hortense) (reg.) găgăuț, pătlăgele (pl.), pătrunjică, petersil. 2. pătrunjel-câinesc (Aethusa cynapium) = pătrunjelul-câinelui, (reg.) buciniș, pătrunjică, cucută-mică; pătrunjel-de-câmp (Pimpinella saxifraga și major) = pătrunjel-sălbatic, (rar) pimpinelă, (reg.) petrinjelaș, buruiana-sărăciei, rădăcina-sărăciei; pătrunjel-sălbatic (Pimpinella saxifraga și major) = pătrunjel-de-câmp, (rar) pimpinelă, (reg.) petrinjelaș, buruiana-sărăciei, rădăcina-sărăciei; pătrunjelul-câinelui. (Acthusa cynapium) = pătrunjel-câinesc, (reg.) buciniș, pătrunjică, cucută-mică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pătrunjél s. m., (sil. -trun-), pl. pătrunjéi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink