5 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PETIT, petite, s. n. Corp de literă cu mărimea de opt puncte tipografice. – Din fr. petit, germ. Petit.

petit si [At: MOLIN, V. T. / E: fr petit, ger Petit] (Tip) Corp de literă cu mărimea de opt puncte tipografice.

PETIT subst. Corp de literă cu mărimea de opt puncte tipografice. – Din fr. petit, germ. Petit.

PETIT s. n. Corp de literă de tipografie de opt puncte tipografice; este corpul de literă folosit mai ales pentru culegerea notelor explicative.

PETIT s.n. (Poligr.) Corp de literă de opt puncte tipografice. // adj. (Franțuzism) Mic. ◊ Petit four = dulciuri uscate făcute pe bază de pastă de migdale; petit gris = blană prețioasă confecționată din pielea unor specii de rozătoare siberiene. [< fr. petit, cf. petit four, petit gris].

PETIT s. n. corp de literă de opt puncte tipografice. (< fr. petit, germ. Petit)

PETIT ~uri n. 1) Garnitură de caractere tipografice de 8 puncte. 2) Corp de literă din această garnitură. /<fr. petit, germ. Petit

petit n. caractere mici tipografice de 8 puncte.

*petít n. Cuv. fr. pron. p’ti (= mic) și întrebuințat în tipografiile germane și româneștĭ p. a numi un fel de litere micĭ pe care Francejiĭ le numesc Didot.

PEȚI, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei. – Lat. petere.

PEȚI, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei. – Lat. petere.

PEȚIT s. n. Faptul de a peți; pețitorie. ♦ Loc. adv. (În legătură cu verbe ca „a merge”, „a pleca”, „a se duce”, „a veni”) În (sau la) pețit = ca să pețească pe cineva. – V. peți.

PEȚIT s. n. Faptul de a peți; pețitorie. ♦ Loc. adv. (În legătură cu verbe ca „a merge”, „a pleca”, „a se duce”, „a veni”) În (sau la) pețit = ca să pețească pe cineva. – V. peți.

peți vt(a) [At: ANON. CAR. / Pzi: esc / E: ml petere] 1-2 (C. i. persoane de sex feminin) A cere în căsătorie (pentru sine sau) pentru altcineva, de obicei adresându-se părinților sau rudelor fetei. 3 (Reg; c. i. afaceri, tranzacții) A intermedia.

pețit sn [At: LB / V: (îrg) (Pl: ~e) sf / Pl: (rar) ~uri / E: peți] 1-2 Pețire (1-2). 3-4 (Îlav) (În legătură cu verbele „a merge”, „a pleca”, „a veni”, „a se duce” etc.) În (sau la) ~ sau (îrg) în ~ă Cu scopul de a cere în căsătorie o persoană de sex feminin (pentru sine sau) pentru altcineva, de obicei adresându-se părinților sau rudelor acesteia.

PEȚI, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere în căsătorie o fată. Și cînd o văd, îngălbinesc; Și cînd n-o văd, mă-mbolnăvesc. Iar cînd merg alții de-o pețesc, Vin popi de mă dezleagă. COȘBUC, P. I 118. O peți de la tatăl ei... și învoiala se și făcu. ISPIRESCU, L. 33. Însărcină pe cel mai fruntaș din boierii săi ca să se ducă și să-i pețească mireasă pe una din fetele lui Alb-împărat. POPESCU, B. I 3. ◊ Absol. Feciorul împăratului, care umbla a peți o văzu... și-și puse în gînd s-o ieie de nevastă. ȘEZ. V 66. Nu rînji, lele, dinții, Că n-am venit a peți! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 450.

PEȚIT s. n. Faptul de a cere în căsătorie o fată; cerere în căsătorie; pețire. Ce are neică de nu i-a primit [Sultănica] pețitul? DELAVRANCEA, S. 15. ◊ Expr. (În construcție cu verbe de mișcare) În pețit (sau pețite). Au poroncit hargaților săi să-i aducă toate hergheliile acasă ca să-și aleagă un cal mîndru sireap, și apoi să meargă undeva în pețite. SBIERA, P. 50. Nu-l trăgea inima a pleca în pețit. ISPIRESCU, L. 33. Venea-n pețite cineva s-o ceară, Ca să se mărite. PANN, P. V. II 98. – Formă gramaticală: (în expr.) pețite.

A PEȚI ~esc tranz. (fete) A cere în căsătorie prin mijlocitori; a stărosti. /<lat. petere

pețì v. a cere în căsătorie. [Lat. PETESCERE, a cere (românește cu sensul restrâns)].

pețit n. acțiunea de a peți: a merge în pețit.

pețésc v. tr. (lat. *pĕtesco, *pĕtire îld. pĕto, pétere, a cere; sp. pg. pedir. V. petițiune). Cer în căsătorie p. altu saŭ p. mine. – Și împețesc.

pețít n., pl. urĭ. Acțiunea de a peți: a umbla (a merge, a te duce) în pețit (greșit scris împețit).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!petit (corp de literă) s. n. (cules cu ~)

peți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pețesc, 3 sg. pețește, imperf. 1 pețeam; conj. prez. 1 sg. să pețesc, 3 să pețească

peți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pețesc, imperf. 3 sg. pețea; conj. prez. 3 să pețească

peți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pețesc, imperf. 3 sg. pețea; conj. prez. 3 sg. și pl. pețească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PEȚI vb. a cere, (pop.) a împeți, a stărosti, (Transilv.) a votri. (~ fata de la părinți.)

PEȚI vb. a cere, (pop.) a împeți, a stărosti, (Transilv.) a votri. (~ fata de la părinți.)

PEȚIT s. pețire, (pop.) împețit, stărostie, tocmeală, (reg.) stărostit, (înv.) pețitorie. (~ unei fete de măritat.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

peți (pețesc, pețit), vb. – A cere mîna, a cere în căsătorie. Lat. petĕre (Philippide, Principii, 44; Densusianu, Hlr., 149; Pușcariu 1202; Candrea-Dens., 1370; REW 6444), prin intermediul unei var. populare *petῑre, cf. v. nap. pezzire „a cere de pomană”, it. pezzente „cerșetor”, sp., port. pedir.Der. pețit, s. n. (cerere în căsătorie); pețitor, s. m. (pretendent; mijlocitor de căsătorii); pețitoare, s. f. (mijlocitoare de căsătorii); pețitorie, s. f. (pețit; îndeletnicirea de a peți).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PETIT [petí], Roland (1924-2011), dansator și coregraf francez. După al Doilea Război Mondial, animator al Baletelor de pe Champs-Élysées. Marcat de stilul neoclasic al maestrului său S. Lifar, este atras de music-hall. Împreună cu soția sa, Zizi Jeanmaire, a condus Cazinoul din Paris (1969-1975), creând spectacole contrastante, elegante, emoționante sau pline de duritate („Tânărul și Moartea”, „Carmen”, „Simfonia fantastică”, „Fantoma de la Operă”, „Îngerul albastru”). După 1970, a condus o trupă în Marsilia, care a devenit (1973) Baletul Național Marsilia -R. Petit.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

peți, pețesc v. t. (intl.) a trăda, a denunța.

Intrare: petit (adj.)
petit2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • petit
  • peti
Intrare: petit (s.n.)
petit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petit
  • petitul
  • petitu‑
plural
  • petite
  • petitele
genitiv-dativ singular
  • petit
  • petitului
plural
  • petite
  • petitelor
vocativ singular
plural
Intrare: peți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • peți
  • pețire
  • pețit
  • pețitu‑
  • pețind
  • pețindu‑
singular plural
  • pețește
  • pețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pețesc
(să)
  • pețesc
  • pețeam
  • peții
  • pețisem
a II-a (tu)
  • pețești
(să)
  • pețești
  • pețeai
  • pețiși
  • pețiseși
a III-a (el, ea)
  • pețește
(să)
  • pețească
  • pețea
  • peți
  • pețise
plural I (noi)
  • pețim
(să)
  • pețim
  • pețeam
  • pețirăm
  • pețiserăm
  • pețisem
a II-a (voi)
  • pețiți
(să)
  • pețiți
  • pețeați
  • pețirăți
  • pețiserăți
  • pețiseți
a III-a (ei, ele)
  • pețesc
(să)
  • pețească
  • pețeau
  • peți
  • pețiseră
Intrare: pețit (part.)
pețit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pețit
  • pețitul
  • pețitu‑
  • peți
  • pețita
plural
  • pețiți
  • pețiții
  • pețite
  • pețitele
genitiv-dativ singular
  • pețit
  • pețitului
  • pețite
  • pețitei
plural
  • pețiți
  • pețiților
  • pețite
  • pețitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pețit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pețit
  • pețitul
  • pețitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pețit
  • pețitului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

petitadjectiv invariabil

  • 1. franțuzism Mic. DN
    sinonime: mic
    • 1.1. Petit four = dulciuri uscate făcute pe bază de pastă de migdale. DN
    • 1.2. Petit gris = blană prețioasă confecționată din pielea unor specii de rozătoare siberiene. DN
etimologie:
  • petit DN

petit, petitesubstantiv neutru

  • 1. Corp de literă cu mărimea de opt puncte tipografice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

peți, pețescverb

  • 1. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: stărosti
    • format_quote Și cînd o văd, îngălbinesc; Și cînd n-o văd, mă-mbolnăvesc. Iar cînd merg alții de-o pețesc, Vin popi de mă dezleagă. COȘBUC, P. I 118. DLRLC
    • format_quote O peți de la tatăl ei... și învoiala se și făcu. ISPIRESCU, L. 33. DLRLC
    • format_quote Însărcină pe cel mai fruntaș din boierii săi ca să se ducă și să-i pețească mireasă pe una din fetele lui Alb-împărat. POPESCU, B. I 3. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Feciorul împăratului, care umbla a peți... o văzu... și-și puse în gînd s-o ieie de nevastă. ȘEZ. V 66. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Nu rînji, lele, dinții, Că n-am venit a peți! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 450. DLRLC
etimologie:

pețitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a peți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce are neică de nu i-a primit [Sultănica] pețitul? DELAVRANCEA, S. 15. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială (În legătură cu verbe ca „a merge”, „a pleca”, „a se duce”, „a veni”) În (sau la) pețit (sau în pețite) = ca să pețească pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Au poroncit hargaților săi să-i aducă toate hergheliile acasă ca să-și aleagă un cal mîndru sireap, și apoi să meargă undeva în pețite. SBIERA, P. 50. DLRLC
      • format_quote Nu-l trăgea inima a pleca în pețit. ISPIRESCU, L. 33. DLRLC
      • format_quote Venea-n pețite cineva s-o ceară, Ca să se mărite. PANN, P. V. II 98. DLRLC
  • comentariu expresie Formă gramaticală: pețite.
etimologie:
  • vezi peți DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.