petiționáră s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. petiționárei; pl. petiționáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PETIȚIONÁ, petiționez, vb. I. Intranz. (Rar) A înainta o petiție, a cere, a revendica etc. ceva printr-o petiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. pétitionner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PETIȚIONÁR, -Ă, petiționari, -e, s. m. și f. Persoană care adresează unei autorități o petiție, care solicită, revendică etc. ceva printr-o petiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. pétitionnaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PETIȚIONÁ ~éz intranz. rar 1) A cere ceva printr-o petiție; a revendica printr-o petiție. 2) A înainta o petiție unei autorități. [Sil. -ți-o-] /<pétitionner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PETIȚIONÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care solicită ceva printr-o petiție. [Si. -ți-o-] /<fr. pétitionnaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PETIȚIONÁ vb. I. intr. A solicita ceva printr-o petiție. [Pron. -ți-o-. / < fr. pétitionner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PETIȚIONÁ vb. intr. a solicita ceva printr-o petiție. (< fr. pétitionner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PETIȚIONÁR, -Ă s. m. f. cel care adresează o petiție; petent. (< fr. pétitionnaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PETIȚIONÁR s. (livr.) petent, (înv. și pop.) jălbaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

petiționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. petiționéz, 3 sg. și pl. petiționeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

petiționár s. m. (sil. -ți-o-), pl. petiționári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink