PETÉNT, petenți, s. m. (Livr.) Petiționar. – Din germ. Petent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

PETÉNT, -Ă s.m. și f. (Liv.) Petiționar. [Cf. it. petente < lat. petens < petere – a reclama].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PETÉNT, -Ă s. m. f. petiționar. (< germ. Petent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PETÉNT s. v. petiționar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

petént s. m., pl. peténți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

peténtă s. f., pl. peténte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink