petecire sf vz peticire

peteca v vz petici

peteci² vt [At: A I, 12 / Pzi: ~cesc / E: nct] (Reg; c. i. animale domestice) A împiedica la picioare, când pasc.

peteci³ v vz petici

petici [At: DLRU / V: ~teci, (rar; cscj) ~teca / Pzi: ~cesc / E: petic] 1 vt (C. i. obiecte rupte, zdrențuite, uzate) A pune petice (3) Si: a cârpi, (rar) a peticări (1). 2 vt A repara ceva cu petice (2) Si: a cârpi, (rar) a peticări (2). 3 vt (Fam; c. i. aparate, sisteme tehnice etc.) A repara pe cât posibil, provizoriu și cu mijloacele rudimentare pe care le ai personal la dispoziție. 4-5 vtr (Rar) A (se) rupe în bucăți Si: a (se) sfâșia, a (se) zdrențui. 6-7 vtr (A face să rămână sau) a rămâne numai petice din ceva. 8 vt (Fam; îe) A-i ~ cojocul (cuiva) A bate foarte tare pe cineva. 9 vt (C. i. gropile, denivelările unei șosele) A astupa cu material pietros.

peticire sf [At: DDRF / V: ~teci~ / Pl: ~ri / E: petici] 1 Cârpire a unui obiect textil rupt Si: peticit¹ (1). 2 Reparare a unui obiect găurit Si: peticit¹ (2). 3 Astupare a gropilor cu material pietros Si: peticit¹ (3). 4 (Rar) Zdrențuire.

PETICI, peticcsc, vb. IV. Tranz. 1. (Și în forma peteci) A pune petice, a cîrpi cu petice. Avui parte d-un mișel, Pică țundra de pe el; El mi-o dă să i-o cîrpesc, Eu o iau și o izbesc: Adică mă socotesc, Tot să i-o mai petecesc, Că cu el am să trăiesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 277. ◊ Refl. (Regional) A se rupe în bucăți; a rămîne numai petice. (Fig.) Primăvara că-mi sosește, zăpada se peticește. MAT. FOLK. 392. 2. A astupa gropile și spărturile unui drum cu un material pietros. – Variantă: peteci vb. IV.

PETICIRE, peticiri, s. f. Acțiunea de a (se) petici și rezultatul ei.

A SE PETICI pers. 3 se ~ește intranz. rar 1) (mai ales despre haine) A se preface în petice (prin întrebuințare îndelungată); a se zdrențui; a se ferfeniți. 2) fig. A se face ca peticul. /Din petic

A PETICI ~esc tranz. 1) (haine, încălțăminte etc.) A repara prin aplicarea unor petice; a cârpi. 2) rar A face să se peticească; a zdrențui; a ferfeniți. 3) (străzi, trotuare, șosele) A îndrepta prin astuparea porțiunilor deteriorate. /Din petic

împeticésc, V. peticesc.

peticésc v. tr. (d. petic). Pun petice: a petici o haĭnă, o cizmă. Acoper cu prea multe petice: o haĭnă peticită, un calic peticit. – Și împeticesc, formez din petice: a împetici o haĭnă. – Spre vest (îm-)petecesc. V. cîrpesc.

petici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. peticesc, 3 sg. peticește, imperf. 1 peticeam; conj. prez. 1 sg. să peticesc, 3 să peticească

peticire s. f., g.-d. art. peticirii; pl. peticiri

petici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. peticesc, imperf. 3 sg. peticea; conj. prez. 3 să peticească

peticire s. f., g.-d. art. peticirii; pl. peticiri

petici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. peticesc, imperf. 3 sg. peticea; conj. prez. 3 sg. și pl. peticească

peticire s. f., g.-d. art. peticirii; pl. peticiri

petici (conj. peticească)

petecesc, -ceam 1 imp.

a-i petici (cuiva) cojocul expr. a bate (pe cineva).

petici, peticesc v. t. a repara un aparat, un sistem tehnic etc. cu mijloace rudimentare și în mod provizoriu; a cârpăci

PETICI vb. a cârpăci, a cârpi, (rar) a peticări, (pop.) a potlogi. (A ~ o gheată.)

PETICI vb. v. sfâșia, zdrențui.

PETICIRE s. cârpire, cârpit, peticit. (~ unei ghete.)

PETICI vb. a cîrpăci, a cîrpi, (rar) a peticări, (pop.) a potlogi. (A ~ o gheată.)

petici vb. v. SFÎȘIA. ZDRENȚUI.

PETICIRE s. cîrpire, cîrpit, peticit. (~ unei ghete.)

peteci, petecesc, vb. IV (reg.; despre cai) a împiedica (la picioare, când pasc).

peteci s.m. pl. (înv.) friguri cu pete roșiatice pe piele; tifos exantematic.