PETALĂ, petale, s. f. Element component al corolei unei flori, provenind dintr-o frunză modificată, divers colorată. – Din fr. petale.

petală sf [At: CAIET, 77^r{}/23 / V: (rar) petal / Pl: ~le / E: fr pétale] Fiecare dintre frunzișoarele modificate care alcătuiesc corola unei flori.

PETALĂ, petale, s. f. Fiecare dintre frunzișoarele modificate care alcătuiesc corola unei flori. – Din fr. pétale.

PETALĂ, petale, s. f. Fiecare dintre părțile, albe sau colorate, care alcătuiesc corola unei flori. Petalele suave ale trandafirilor. BOGZA, C. O. 267. Fluture mic, într-o lucire de-asfințit, Să ne-ntîmpine din țarină grăbit, Cu rugină pe albastre aripioare Ca o veștedă petală de cicoare. TOPÎRCEANU, B. 44.

PETALĂ s.f. Fiecare dintre părțile care formează corola unei flori. [< fr. pétale, cf. gr. petalon].

PETALĂ s. f. fiecare dintre frunzișoarele modificate care formează corola. (< fr. pétale)

PETALĂ ~e f. Fiecare dintre frunzulițele metamorfozate din care constă corola unei flori. /<fr. pétale

petală f. Bot. fiecare din părțile ce compun corola unei flori.

*petálă f., pl. e (fr. pétale m., d. vgr. pétalon, foaĭe. V. peteală). Bot. Frunză din care se compune carola floriĭ.

petal sm vz petală

petală s. f., g.-d. art. petalei; pl. petale

petală s. f., g.-d. art. petalei; pl. petale

petală s. f., g.-d. art. petalei; pl. petale

PETALĂ s. (BOT.) foaie. (~ a unei flori.)

PETALĂ s. (BOT.) foaie. (~ a unei flori.)