PESTILÉNT, -Ă, pestilenți, -te, adj. (Rar) Care ține de pestă, privitor la pestă; provocat de pestă; care are caracteristicile pestei; p. ext. contagios, pestilențial (1). – Din fr. pestilent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PESTILÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care ține de pestă; propriu pestei. 2) Care suferă de pestă; ciumat. /<fr. pestilent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PESTILÉNT, -Ă adj. 1. Referitor la pestă; provocat de pestă; pestilențial. 2. Infectat de pestă. ♦ (Fig.) Corupător. [< fr. pestilent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PESTILÉNT, -Ă adj. 1. pestilențial (2). 2. (fig.) corupător. (< fr. pestilent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PESTILÉNT adj. v. contagios, infecțios, molipsitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pestilént adj. m., pl. pestilénți; f. sg. pestiléntă, pl. pestilénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pestilénț s.m. (înv.) plantă erbacee, cu flori albe-gălbui dispuse în mici capitule; cucuruz.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink