PESIMIST, -Ă, pesimiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană predispusă la pesimism; adept al pesimismului filosofic. 2. Adj. Care manifestă pesimism, care se bazează pe pesimism; care aderă la pesimism. – Din fr. pessimiste, germ. Pessimist.

pesimist, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iști, ~e / E: fr pessimiste, ger Pessimist] 1-6 smf, a (Persoană) care manifestă pesimism (1, 3-4). 7 a Care se bazează pe pesimism (2). 8-9 smf, a (Adept) al pesimismului (2).

PESIMIST, -Ă, pesimiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană predispusă la pesimism; adept al pesimismului filozofic. 2. Adj. Care manifestă pesimism, care se bazează pe pesimism; care aderă la pesimism. – Din fr. pessimiste, germ. Pessimist.

PESIMIST², -Ă, pesimiști, -ste, s. m. și f. Adept al pesimismului filozofic; cel care e predispus la pesimism. [Jean Bart] nu este romantic, pentru că nu pleacă de la nemulțumirile sale și pentru că nu este un pesimist. IBRĂILEANU, S. 90.

PESIMIST¹, -Ă, pesimiști, -ste, adj. (În opoziție cu optimist) Format în spiritul pesimismului filozofic; (despre oameni) deprimat, predispus la pesimism. Unii critici de altădată au așezat pe marele poet Mihai Eminescu între scriitorii pesimiști. SADOVEANU, E. 76. Și dacă de la «Viața», «Împărat și Proletar», «Înger și demon», Eminescu a ajuns la «Glosă», care-i în genul pesimist al lui Lenau, aceasta e de bună seamă influența «micilor mizerii». IONESCU-RION, C. 89.

PESIMIST, -Ă adj. 1. Referitor la pesimismul filozofic. 2. Care manifestă pesimism, predispus la pesimism. ♦ Care denotă, trădează pesimism. // s.m. și f. Adept al pesimismului. [Cf. fr. pessimiste].

PESIMIST, -Ă I. adj. predispus la pesimism. II. adj., s. m. f. (adept) al pesimismului. (< fr. pessimiste)

PESIMIST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Persoană predispusă la pesimism. 2) Adept al pesimismului filozofic. /<fr. pessimiste, germ. Pessimist

PESIMIST¹ ~stă (~ști, ~ste) 1) Care ține de pesimism; propriu pesimismului. Atitudine ~stă. 2) (despre persoane) Care manifestă pesimism; predispus la pesimism. /<fr. pessimiste, germ. Pessimist

pesimist m. cel ce crede că toate merg rău, care vede totul în negru.

*pesimíst, -ă s. (d. lat. péssimus, foarte răŭ). Care vede toate în răŭ. Filoz. Care crede că rău e legea existențeĭ, și decĭ trebuĭe să fie urîtă vĭața. Adj. Spirit pesimist.

pesimist adj. m., s. m., pl. pesimiști; adj. f., s. f. pesimistă, pl. pesimiste

pesimist adj. m., s. m., pl. pesimiști; adj. f., s. f. pesimistă, pl. pesimiste

pesimist s. m., adj. m., pl. pesimiști; f. sg. pesimistă, pl. pesimiste

Pesimist ≠ optimist