pervertit, ~ă a [At: DL / Pl: ~iți, ~e / E: perverti] 1 Schimbat în rău. 2 (Spc) Devenit crud. 3 Care găsește plăcere în a face rău. 4 Imoral. 5 (D. organe de simț) Care nu mai funcționează normal. 6 (D. instinctul sexual) Care nu mai funcționează pentru perpetuarea speciei, ci pentru obținerea satisfacției prin mijloace nefirești Si: corupt, depravat.

PERVERTIT, -Ă, pervertiți, -te, adj. Stricat, depravat, corupt.

perverti vt [At: MACEDONSKI, O. I, 120 / Pzi: ~tesc / E: fr pervertir] 1 (Fșa) A schimba ceva în rău Si: a degrada, a strica. 2 (C. i. oameni și manifestări ale lor) A face să devină crud, găsind plăcere în a face rău Si: a corupe, a degrada. 3 (Spc) A face să se devieze de la normal judecata morală a cuiva Si: a corupe, a deprava, a strica. 4 (C. i. simțuri, organe de simț) A denatura funcțiunea normală. 5 (C. i. instinctul sexual) A devia de la funcția de perpetuare a speciei, căutând satisfacție fără partener sau în relații însoțite de acte de cruzime.

PERVERTI, pervertesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A corupe, a deprava, a strica. În ochii mei adînci, pe brînci un faun priveghează... Hipnotizări ce pervertesc rînjind împrăștiază. MACEDONSKI, O. I 120. Senzațiile noastre cele mai sincere sînt cele mai naive. Ele se arată ca o vibrare firească a sensibilității noastre nepervertită de nici un rafinament sau ipocrizie. DEMETRESCU, O. 148. ♦ A schimba funcția normală a unui organ, denaturînd-o.

PERVERTI vb. IV tr. A corupe, a deprava, a strica. ♦ A strica, a vicia funcția normală a unui organ, denaturînd-o. [< fr. pervertir, cf. lat. pervertere – a strica].

PERVERTI vb. I. tr., refl. a (se) vicia funcția normală a unui organ, a (se) corupe, a (se) deprava. II. tr. (fig.) a altera, a denatura. (< fr. pervertir, lat. pervertere)

A SE PERVERTI mă ~esc intranz. 1) A se afla în declin moral; a se vicia; a degrada; a declasa; a degenera; a decădea; a se corupe. 2) (despre organe) A nu (mai) funcționa normal (datorită unei denaturări); a se deregla. /<fr. pervertir, lat. pervertere

A PERVERTI ~esc tranz. A face să se pervertească; a strica; a deprava; a corupe. /<fr. pervertir, lat. pervertere

pervertì v. 1. a schimba din bine în rău: luxul pervertește datinile; 2. fig. a denatura cu totul: a perverti sensul unei propozițiuni.

*pervertésc v. tr. (lat. pervértere, -versum, a perverti, a răsturna, d. vértere, a învîrti. V. con-vertesc, în-vîrtesc). Corup, stric, depravez: cărțile și ziarele rele pervertesc tinerimea. Denaturez, sucesc: a perverti un text.

perverti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pervertesc, 3 sg. pervertește, imperf. 1 perverteam; conj. prez. 1 sg. să pervertesc, 3 să pervertească

perverti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pervertesc, imperf. 3 sg. pervertea; conj. prez. 3 să pervertească

perverti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pervertesc, imperf. 3 sg. pervertea; conj. prez. 3 sg. și pl. pervertească

PERVERTIT adj. v. corupt.

PERVERTIT adj. corupt, decăzut, depravat, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat, (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, teșmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Om ~.)

PERVERTI vb. 1. v. corupe. 2. v. seduce.

PERVERTI vb. 1. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.) 2. a corupe, a seduce. (A ~ o fată.)