PERSUASIÚNE s. f. (Livr.) Acțiunea, darul sau puterea de a convinge pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [Pr.: -su-a-si-u-] – Din fr. persuasion.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

persuasiúne (-su-a-si-u-) s. f., g.-d. art. persuasiúnii
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSUASIÚNE s. v. convingere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSUASIÚNE ~i f. Caracter persuasiv. [Sil. -su-a-si-u-] /<fr. persuasion
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSUASIÚNE s.f. Darul sau puterea de a convinge pe cineva să facă un lucru. ♦ Convingere, credință neclintită. [Cf. fr. persuasion, lat. persuasio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSUASIÚNE s. f. darul, puterea de a convinge pe cineva să creadă sau să facă un lucru. (< fr. persuasion, lat. persuasio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

persuasiúne s. f. (sil. -su-a-si-u-), g.-d. art. persuasiúnii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*persuaziúne f. (lat. persuásio, -ónis). Convingere, acțiunea de a convinge: a ceda persuaziuniĭ: Starea omuluĭ convins: persuaziunea dă o mare forță morală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink