personificație sf [At: NEGULICI / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr personification] 1 (Înv) Prezentare a trăsăturilor unei persoane. 2 (Urmat de determinări în genitiv) Personificare (5).

PERSONIFICAȚIE, personificații, s. f. (Învechit) Personificare. Istoria d-lui Ilariu e personificația unui sistem. RUSSO, O. 58.

PERSONIFICAȚIE s.f. (Liv.) Personificare. ♦ Formă de halucinație constînd în vederea și auzirea simultană a unui om în cadrul unor scene de masă ciudate, întîlnită în cazuri de delir. [Gen. -iei. / < fr. personnification].

PERSONIFICAȚIE s. f. personificare. ◊ formă de halucinație în vederea și auzirea simultană a unui om în cadrul unor scene de masă ciudate, în cazuri de delir. (< fr. personnification)

personificațiune sf vz personificație

*personificațiúne f. (fr. personification). Acțiunea de a personifica. Lucru personificat. Ret. Prozopopeĭe. – Și -áție, dar ob. -áre.

personificație (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. personificația (desp. -ți-a), g.-d. art. personificației; pl. personificații, art. personificațiile (desp. -ți-i-)

personificație (înv.) (-ți-e) s. f., art. personificația (-ți-a), g.-d. art. personificației; pl. personificații, art. personificațiile (-ți-i-)

personificație s. f. (sil. -ți-e), art. personificația (sil. -ți-a), g.-d. art. personificației; pl. personificații, art. personificațiile (sil. -ți-i-)

PERSONIFICAȚIE s. v. incarnare, întruchipare, întrupare, personificare, reprezentare, simbolizare.

personificație s. v. INCARNARE. ÎNTRUCHIPARE. ÎNTRUPARE. PERSONIFICARE. REPREZENTARE. SIMBOLIZARE.