PERSONA GRATA, personae gratae, loc. s. f. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. – Loc. lat.

persona grata sf [At: DN³ / Pl: ~ne ~te / E: lat persona grata] Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic.

PERSONA GRATA (lat.) = Persoana favorită. Alecsandri a fost persona grata la Castelul Peleș.

PERSONA GRATA subst. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. – Loc. lat.

PERSONA GRATA s.f. Persoană agreată de un guvern pe lîngă care este acreditată diplomatic. ◊ Persona non grata = diplomat a cărui rechemare este cerută de guvernul țării pe lîngă care este acreditat. [< lat. persona (non) grata – persoană (ne)agreată].

PERSONA GRATA loc. s. persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. ♦ ~ non grata = diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. (< lat. persona (non) grata, persoană (ne)agreată)

persona grata f. («persoană plăcută»), se zice, în limba diplomatică, de personajul ce va fi agreat de guvernul pe lângă care e acreditat.

persona grata (lat.) loc. s. f., pl. personae gratae [ae pron. e]

persona grata (lat.) loc. s. f., pl. personae gratae [ae pron. e]

persona grata loc. lat.

Persona grata (sau: non grata) (lat. „Persoană dorită”, sau „nedorită”) – Expresie prin care se arată că reprezentantul diplomatic al unei țări străine este acceptat pentru acreditarea lui, sau dimpotrivă, este indezirabil. Din limbajul diplomatic formula a trecut și în vorbirea curentă pentru a desemna o persoană binevenită, simpatizată sau una nedorită.