10 definiții pentru «persista»   conjugări

PERSISTÁ, persíst, vb. I. Intranz. 1. A rămâne neclintit în hotărârile, în atitudinile, în sentimentele etc. sale; a stărui în continuare. 2. A continua să existe, să fie, să se mențină; a se menține, a dura, a dăinui. – Din fr. persister.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSISTÁ, persíst, vb. I. Intranz. 1. A rămâne neclintit în hotărârile, în atitudinile, în sentimentele etc. sale; a stărui în continuare. 2. A continua să existe, să fie, să se mențină; a se menține, a dura, a dăinui. – Din fr. persister.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

persistá (a ~) vb., ind. prez. 3 persístă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSISTÁ vb. 1. v. stărui. 2. v. încăpățâna. 3. a continua, a stărui, (înv.) a pesti. (~ în fărădelegile lui.) 4. v. dăinui. 5. v. dăinui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A PERSISTÁ persíst intranz. 1) A manifesta statornicie (în acțiuni, atitudini, concepții, sentimente etc.); a sta cu fermitate pe aceleași poziții; a stărui; a persevera; a insista. 2) A-și perpetua existența; a continua să fie; a dăinui; a stărui; a dura. Mirosul mai persistă. /<fr. persister, lat. persistere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSISTÁ vb. I. intr. A rămâne în aceeași stare de mișcare sau de repaus. ♦ A rămâne ferm la o hotărâre, la o părere; a stărui. [P.i. persíst. / < fr. persister, it., lat. persistere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSISTÁ vb. intr. a se menține în aceeași stare; a dura, a dăinui. ◊ a rămâne ferm la o hotărâre, la o părere; a stărui. (< fr. persister, lat. persistere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

persistá vb., ind. prez. 1 sg. persíst, 3 sg. și pl. persístă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

persistà v. a stărui într’o afirmare, etc.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*persíst, a v. intr. (fr. persister, d. lat. persistere. V. a-sist). Stăruĭ, perseverez, mă țin de hotărîrea luată, de lucru început: persist în rezoluțiunea mea. Rezist, înving dificultățile: această plantă persistă la frig. Nu dispar: cu toată chinina, frigurile luĭ persistă. – Fals perz-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink