17 definiții pentru perseverent, perseverență   declinări

PERSEVERÉNT, -Ă, perseverenți, -te, adj. (Despre oameni) Care perseverează; stăruitor, tenace. ♦ (Despre manifestările, acțiunile etc. oamenilor) Care demonstrează perseverență, stăruință, tenacitate. – Din fr. persévérant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSEVERÉNȚĂ, perseverențe, s. f. Acțiunea de a persevera; însușirea de a fi perseverent; stăruință, statornicie în muncă, în convingeri, în atitudini etc.; tenacitate. [Var.: (înv.) perseverínță s. f.] – Din fr. persévérance, lat. perseverantia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

perseverént adj. m., pl. perseverénți; f. perseveréntă, pl. perseverénte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

perseverénță s. f., g.-d. art. perseverénței
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSEVERÉNT adj. 1. v. stăruitor. 2. v. tenace. 3. dârz, îndârjit, stăruitor, tenace. (O muncă ~.) 4. asiduu, insistent, silitor, sârguincios, sârguitor, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.) 5. v. încăpățânat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSEVERÉNȚĂ s. 1. v. stăruință. 2. răbdare, stăruință, tenacitate. (Dovedește multă ~ în acțiunile sale.) 3. asiduitate, insistență, râvnă, sforțare, silință, sârguință, stăruință, strădanie, străduință, zel, (pop.) osârdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. v. tenacitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSEVERÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care perseverează; stăruitor; tenace; insistent. /<fr. persévérant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSEVERÉNȚĂ ~e f. Caracter perseverent; tenacitate; insistentă; stăruință. [G.-D. perseverenței] /<fr. persévérance, lat. perseverantia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSEVERÉNT, -Ă adj. Care perseverează; stăruitor; neclintit în convingeri, în atitudini. [Cf. fr. persévérant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSEVERÉNȚĂ s.f. Stăruință; neclintire; tenacitate; perseverare. [Var. perseveranță, perseverință s.f. / cf. fr. persévérance, lat. perseverantia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSEVERÉNT, -Ă adj. care perseverează; stăruitor; tenace. (după fr. persévérant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSEVERÉNȚĂ s. f. stăruință; neclintire; tenacitate. (după fr. persévérance, lat. perseverantia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

perseverént adj. m., pl. perseverénți; f. sg. perseveréntă, pl. perseverénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

perseverénță s. f., g.-d. art. perseverénței; pl. perseverénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

perseveranță f. stăruință.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*perseveránt, -ă adj. (lat. persevérans, -ántis). Stăruitor, care nu se lasă de o ideĭe, de un lucru început. Adv. Cu perseverare. – Fals -ent.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*perseveránță f., pl. e (lat. perseverantia). Acțiunea de a persevera, stăruință: un om de o mare perseveranță. – Și -áre. Fals -énță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink