PERPÉTUU, -UĂ, perpetui, -ue, adj. Care durează veșnic sau vreme îndelungată, care nu încetează, nu se sfârșește niciodată; etern, veșnic; permanent, continuu. [Pr.: -tu-u] – Din lat. perpetuus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

PERPÉTUU ~ă (~i, ~e) Care durează la nesfârșit; cu existență nesfârșită; veșnic; etern. [Sil. -tu-u-] /<lat. perpetuus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERPÉTUU, -UĂ adj. Neîncetat, nesfârșit; veșnic, etern. ◊ (Ant.) Dictator perpetuu = dictator pe viață în vechea Romă. [Pron. -tu-u. / < lat. perpetuus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERPÉTUU, -UĂ adj. care durează veșnic sau vreme îndelungată; etern. (< lat. perpetuus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PERPÉTUU adj. 1. v. continuu. 2. v. veșnic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Perpetuu ≠ încontinuu, necontinuu, temporar
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

perpétuu adj. m. (sil. -tu-u), pl. perpétui; f. sg. perpétuă (sil. -tu-ă), pl. perpétue (sil. -tu-e)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink