PERPETUITÁTE s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este perpetuu; durată veșnică sau îndelungată. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. perpétuité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

PERPETUITÁTE ~ăți f. Caracter perpetuu; perenitate; continuitate; eternitate. ~atea spațiului cosmic. [Sil. -tu-i-] /<fr. perpetuité, germ. Perpetuität
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERPETUITÁTE s.f. Durată veșnică. [Pron. -tu-i-. / cf. fr. perpétuité, lat. perpetuitas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERPETUITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este perpetuu; durată veșnică sau îndelungată. (< fr. perpétuité, lat. perpetuitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PERPETUITÁTE s. v. eternitate, nemurire, vecie, veșnicie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

perpetuitáte s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. perpetuității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink