PERPETRÁȚIE s.f. Comitere cu premeditare, săvârșire (a unui delict); perpetrare. [Gen. -iei. / < fr. perpétration].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERPETRÁȚIE s. f. perpetrare. (< fr. perpétration, lat. perpetratio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

perpetráție s. f., art. perpetráția, g.-d. art. perpetráției
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink