9 definiții pentru „peroneu”   declinări

PERONÉU, peronee, s. n. Os lung și subțire al scheletului (uman), situat între genunchi și gleznă, articulat cu tibia și cu metatarsul, formând împreună scheletul gambei. – Din fr. péroné.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PERONÉU, peronee, s. n. Os lung și subțire al scheletului (uman), situat între genunchi și gleznă, care se articulează cu tibia și cu metatarsul, împreună cu care formează scheletul gambei. – Din fr. péroné.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

peronéu s. n., art. peronéul; pl. peronée
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PERONÉU s. (ANAT.) fibulă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERONÉU ~e n. anat. Os subțire și lung situat (împreună cu tibia) între gleznă și genunchi. /<fr. péroné
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERONÉU s.n. Osul lateral al gambei; fibulă. [< fr. péroné].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERONÉU s. n. os lung și subțire, între genunchi și gleznă; fibulă (3). (< fr. péroné)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

peronéu s. n. (sil. -neu), art. peronéul; pl. peronée
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*peronéŭ n., pl. ee (fr. péroné m., d. vgr. peróne, sponcă, piron, peroneŭ). Anat. Osu cel maĭ supțire [!] de la pulpă, alăturea de fluĭer (tibia) și situat spre exterior. (Corespunde cu rádius de la mînă).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink