opțiuni
2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

pernic s [At: GL. OLT. / Pl: nct / E: nct] (Reg) Instrument de pescuit nedefinit mai îndeaproape.

pernica vt [At: T. PAPAHAGI, C. L. / Pzi: 3 pernică (A: nct) / E: ns cf pernicie] (Trs) 1-2 A distruge (ducând cu sine).

Arhaisme și regionalisme

pernic s.n. (reg.) numele unui instrument de pescuit.

pernica, pers. 3 sg. pernică, vb. I (reg.) a distruge.

Intrare: pernic
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pernic
  • pernicul
  • pernicu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • pernic
  • pernicului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: pernica
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pernica
  • pernicare
  • pernicat
  • pernicatu‑
  • pernicând
  • pernicându‑
 singular plural
  • pernică
  • pernicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pernic
 (să)
  • pernic
  • pernicam
  • pernicai
  • pernicasem
a II-a (tu)
  • pernici
 (să)
  • pernici
  • pernicai
  • pernicași
  • pernicaseși
a III-a (el, ea)
  • pernică
 (să)
  • pernice
  • pernica
  • pernică
  • pernicase
plural I (noi)
  • pernicăm
 (să)
  • pernicăm
  • pernicam
  • pernicarăm
  • pernicaserăm
  • pernicasem
a II-a (voi)
  • pernicați
 (să)
  • pernicați
  • pernicați
  • pernicarăți
  • pernicaserăți
  • pernicaseți
a III-a (ei, ele)
  • pernică
 (să)
  • pernice
  • pernicau
  • pernicară
  • pernicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)