PERMUTÁȚIE, permutații, s. f. Permutare. – Din fr. permutation, lat. permutatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PERMUTÁȚIE s.f. Permutare. [Gen. -iei, var. permutațiune s.f. / cf. fr. permutation, lat. permutatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERMUTÁȚIE s. f. permutare. (< fr. permutation, lat. permutatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PERMUTÁȚIE s. 1. mutare, mutat, permutare, strâmutare, strămutat, transfer, transferare. (~ lui cu slujba la Bacău.) 2. v. permutare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

permutáție s. f., pl. permutáții
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink