permanent, ~ă [At: NEGULICI / V: (reg) păr~, pir~ a / Pl: ~nți, ~e / E: fr permanent] 1 a Care există un anumit interval de timp sau veșnic, fără a se schimba și fără a se întrerupe Si: constant, necontenit, neîntrerupt, stabil, statornic. 2 a Care se desfășoară sau se repetă fără întrerupere Si: necontenit, neîntrerupt. 3 a (Îs) Ondulație ~ă Ondulație a părului făcută printr-un procedeu special pentru a se menține multă vreme. 4-5 sn (Procedeu prin care se obține o) ondulație permanentă. 6-7 sn, a (Șîs păr ~) (Păr) care a fost ondulat prin acest procedeu. 8 a (D. instituții, organizații etc. sau persoane care le reprezintă; îoc provizoriu) Care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitând anumite atribuții. 9 a (D. salariați; îoc zilier) Care este angajat definitiv în schema unei întreprinderi sau instituții sau care este asimilat salariaților angajați în schemă. 10 a (Îs) Armată (sau, înv, oștire, oaste) ~ă Armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice. 11 a (În vechea armată; îoc cu schimbul) Care presta serviciul militar fără întrerupere. 12 a (Chm; d. gaze) Care își conservă starea la toate temperaturile și sub toate presiunile.

PERMANENT, -Ă, permanenți, -te, adj. 1. Care există, durează, se petrece fără întrerupere, în continuare, mereu (sau într-un interval de timp determinat); neîntrerupt, necontenit, constant; care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitînd anumite atribuții. În sala cercului nu mai rămăsese decît comitetul permanent ca să discute modalitatea expulzării. BART, E. 287. Noi cerem și consul permanent turcesc în București. GHICA, A. 88. Armată permanentă = armată întreținută de un stat prin recrutări periodice și neîntrerupte. A probat că armata teritorială poate să înlocuiască cu mari avantaje armata permanentă. ALECSANDRI, S. 90. Armata romînească a fost cea dinții armată permanentă în Europa. BĂLCESCU, O. I 12. ◊ (Adverbial) Bătrînul Iuga ședea aproape permanent la țară. REBREANU, R. I 80. 2. (În expr.) Ondulație permanentă = (și substantivat, n.) ondulație a părului (făcută printr-un procedeu special) care se menține mai multă vreme.

PERMANENT, -Ă adj. 1. Stabil; neîntrerupt; statornic, imuabil. 2. Ondulație permanentă (și s.n.) = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special și care se menține mult timp. [< fr. permanent, cf. lat. permanere – a rămîne mereu].

PERMANENT, -Ă adj. 1. stabil, neîntrerupt; statornic, imuabil. 2. ondulație ~ă (și s. n.) = odulație a părului făcută printr-un procedeu special și care se menține mult timp. (< fr. permanent, lat. permanens)

PERMANENT¹ ~e n. Ondulație a părului, făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține o perioadă îndelungată. /<fr. permanent

PERMANENT² ~tă (~ți, ~te) 1) Care există fără întrerupere; cu durată lungă; neîntrerupt; continuu. Relații ~te. 2) Care funcționează în permanență. Consiliu ~. /<fr. permanent

permanent a. care durează într’una, care rămâne statornic.

*permanént, -ă adj. (lat. pérmanens, -éntis, d. permanére, a rămînea, a dura. V. rămîn, mîn). Care se menține saŭ durează fără întrerupere, durabil, stabil: bolnavu era într’o stare permanentă de prostrațiune. Fortificațiune permanentă, făcută pe mult timp (în opoz. cu trecătoare saŭ pasageră). Armată permanentă, care există și în timp de pace. Adv. În mod permanent.

părmanent, ~ă a vz permanent

pirmanent, ~ă a vz permanent

permanent² s. n., pl. permanente

permanent¹ adj. m., pl. permanenți; f. permanentă, pl. permanente

permanent¹ adj. m., pl. permanenți; f. permanentă, pl. permanente

permanent² s. n., pl. permanente

permanent adj. m., pl. permanenți; f. sg. permanentă, pl. permanente

permanent s. n., pl. permanente

permanent

PERMANENT adj., adv. 1. adj. v. stabil. 2. adj. v. constant. 3. adj. v. continuu. 4. adv. v. continuu. 5. adv. v. întotdeauna.

PERMANENT adj., adv. 1. adj. fix, stabil, statornic. (O așezare ~.) 2. adj. constant, invariabil, neschimbător, (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) 3. adj. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfîrșit, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 4. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.) 5. adv. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, pururi, totdeauna, veșnic, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună.)

Permanent ≠ efemer, sezonier, temporar, trecător, vremelnic, provizoriu, schimbător