2 intrări
5 definiții
Explicative DEX
periorisire sf [At: (a. 1833) GÁLDI, M. PHAN. 226 / P: ~ri-o~ / Pl: ~ri / E: periorisi] (Înv) 1 Restrângere. 2 Îngrădire. 3 Interdicție formulată într-o hotărâre. 4 Izolare. 5 Părăsire a unui loc.
periorisi [At: (a. 1816) GÁLDI, M. PHAN. 225 / P: ~ri-o~ / Pzi: ~sesc / E: ngr περιορίζω] (Înv) 1 vt A restrânge. 2 vt A îngrădi. 3 vt A constrânge. 4 vi A interzice printr-o hotărâre. 5 vt A închide. 6 vt A izola. 7 vt A părăsi un loc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
periorisi (periorisesc, periorisit), vb. – A limita, a circumscrie. Ngr. περιορίζω (Gáldi 226). Sec. XVIII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
periorisire s.f. (înv.) 1. restrângere, limitare; îngrădire. 2. interdicție. 3. izolare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
periorisi, periorisesc, vb. IV (înv.) 1. a restrânge, a limita, a mărgini, a constrânge. 2. a închide; a izola. 3. a interzice (printr-o hotărâre). 4. a părăsi (un loc).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||