PERIMÁRE, perimări, s. f. Acțiunea de a se perima. – V. perima.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PERIMÁRE s.f. Faptul de a se perima. [< perima].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERIMÁRE s. 1. demodare, învechire. (~ unor practici.) 2. (JUR.) perempțiune. (~ unui act de procedură.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

perimáre s. f., g.-d. art. perimării; pl. perimări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERIMÁ, pers. 3 perimează, vb. I. Refl. (Despre idei, concepții, teorii) A înceta să mai fie actual, să mai corespundă; a ieși din uz; a se demoda, a se învechi, ♦ (Jur.; despre procese, acțiuni etc.) A se stinge (în fața unei instanțe) din cauza depășirii termenului legal. – Din fr. périmer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PERIMÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre idei, concepții) A-și pierde valoarea o dată cu trecerea timpului; a deveni neactual. 2) (despre acțiuni judiciare) A se anula în mod automat din cauza depășirii termenului prevăzut de lege. /<fr. périmer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERIMÁ vb. I. refl. (Despre idei, teorii etc.) A se învechi, a se demoda, a ieși din uz. ♦ (Jur.; despre un proces) A se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului în termen legal. [< fr. périmer, cf. lat. perimere – a anula].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERIMÁ vb. refl. (despre idei, teorii etc.) a se învechi, a se demoda, a ieși din uz. ◊ (jur.; despre un proces) a se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului în termen legal. (< fr. périmer, lat. perimere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PERIMÁ vb. v. învechi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

perimá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. perimeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink