pericardio sn vz pericard^[1] corectat(ă)

PERICARDIO- elem. „pericard”. (< fr. péricardio-, cf. gr. perikardion)

pericard sn [At: AMFILOHIE, G. 2257^r/12 / V: (înv) ~io, ~ion, ~iu / Pl: ~e, ~uri / E: lat pericardium, ngr περικάρδιον, fr péricarde] Înveliș care îmbracă inima ca un sac și care este format din mai multe membrane și foițe.

pericardion sn vz pericard^[1] corectat(ă)

pericardiu sn vz pericard

PERICARD, pericarde, s. n. Membrană seroasă care învelește inima.

PERICARD s.n. Înveliș fibroseros al inimii, locul de origine al marilor vase. [< fr. péricarde, cf. gr. peri – împrejur, kardia – inimă].

PERICARD s. n. înveliș fibroseros al inimii, locul de origine al marilor vase. (< fr. péricarde, lat. pericardium, gr. perikardion)

PERICARD ~e n. anat. Membrană care învelește inima. /<fr. péricarde

*pericárd n., pl. urĭ și e (vgr. perikárdion, d. peri, în prejur, și kardia, inimă. V. endo-card). Anat. Membrana care acopere inima pe din afară.

pericard s. n., pl. pericarduri

pericard s. n., pl. pericarduri

pericard s. n., pl. pericarde

PERICARDIO- „pericard”. ◊ gr. perikardion „în jurul inimii” > fr. péricardio-, engl. id., it. id., germ. perikardio- > rom. pericardio-. □ ~liză (v. -liză), s. f., tratament al pericarditei adezive prin distrugerea chirurgicală a aderențelor dintre foița parietală și cea viscerală a pericardului; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură a pericardului.

PERICÁRD (< fr.; {s} gr. perikardion „în jurul inimii”) s. n. (ANAT.) Membrană formată dintr-un strat fibros extern, rezistent, și un strat intern, seros, care are două foițe, una parietală, care aderă la stratul fibros extern și alta viscerală, care aderă la miocard formând epicardul; între cele două foițe se află un spațiu virtual, cavitatea pericardică, care conține lichid pericardic. Această structură a a p. permite mișcările de contracție ale miocardului.

PERICARD s. (ANAT.) sac pericardic.

PERICARD s. (ANAT.) sac pericardic.