PERFIDÍE, perfidii, s. f. Trăsătură de caracter, faptă, manifestare care denotă răutate, viclenie, necinste, în ciuda aparențelor (binevoitoare). [Acc. și: perfídie] – Din fr. perfidie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PERFIDÍE ~i f. 1) Caracter perfid; fățărnicie; ipocrizie; viclenie. 2) Faptă sau vorbă perfidă; fățărnicie; ipocrizie. [G.-D. perfidiei] /<fr. perfidie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERFIDÍE s.f. Lipsă de cinste, de loialitate; viclenie, fățărnicie, ipocrizie. ♦ Faptă perfidă. [Gen. -iei. / < fr. perfidie, lat. perfidia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERFIDÍE s. f. caracter perfid; lipsă de loialitate, de cinste; viclenie, fățărnicie, ipocrizie. ◊ faptă perfidă. (< fr. perfidie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PERFIDÍE s. v. ipocrizie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Perfidie ≠ sinceritate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

perfidíe s. f., art. perfidía, g.-d. art. perfidíei; pl. perfidíi, art. perfidíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink