PERFECTÍV, -Ă, perfectivi, -e, adj. (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprimă acțiunea verbului eliminând noțiunea de durată și de desfășurare, insistând asupra începutului și sfârșitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. – Din fr. perfectif, germ. perfektiv.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PERFECTÍV ~ă (~i, ~e) (despre verbe) Care are forma ce indică începutul și sfârșitul acțiunii, neindicând durata ei. /<fr. perfectif, germ. perfektiv
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERFECTÍV adj.n. (Despre aspectul verbelor) Care exprimă acțiunea însăși a verbului, eliminând noțiunea de durată și insistând mai mult asupra începutului și a sfârșitului, a rezultatului acțiunii; (despre verbe) care are acest aspect. [Cf. fr. perfectif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERFECTÍV, -Ă adj. (despre verbe) care exprimă acțiunea, eliminând noțiunea de durată și de desfășurare și insistând asupra începutului și sfârșitului ei. (< fr. perfectif, germ. perfektiv)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

perfectív adj. n., f. perfectívă; pl. n. și f. perfectíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink