PEREMPȚIÚNE, perempțiuni, s. f. (Jur.) Stingere, încetare a unui proces prin depășirea termenului legal de introducere a acțiunii; perimare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. péremption.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PEREMPȚIÚNE s.f. Stingere a unui proces după un anumit timp; perimare. [Pron. -ți-u. / < fr. péremption, lat. peremptio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PEREMPȚIÚNE s. f. (jur.) stingere a unui proces după un anumit timp; perimare. (< fr. péremption, lat. peremptio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PEREMPȚIÚNE s. (JUR.) perimare. (~ unei acțiuni.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

perempțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. perempțiúnii; pl. perempțiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink