PERCUTÁRE, percutări, s. f. Acțiunea de a percuta.V. percuta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PERCUTÁRE s.f. Acțiunea de a percuta și rezultatul ei; percuție. [< percuta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

percutáre s. f., g.-d. art. percutării; pl. percutări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERCUTÁ, percutez, vb. I. Tranz. 1. A izbi capsa unui cartuș, a unui focos etc. cu percutorul pentru a provoca aprinderea încărcăturii. 2. A examina un bolnav prin percuție. – Din fr. percuter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A PERCUTÁ ~éz tranz. 1) med. (bolnavi sau regiuni ale corpului) A lovi ușor și repetat cu degetele pentru a determina o afecțiune internă pe baza sunetului produs. 2) (capsa sau focosul unei încărcături explozive) A lovi cu percutorul pentru a provoca aprinderea explozibilului. /<fr. percuter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERCUTÁ vb. I. tr. 1. A lovi capsa unui cartuș cu percutorul. 2. (Med.) A lovi (încet, repetat) cu degetul o parte a corpului pentru a o examina. [< fr. percuter, cf. lat. percutere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERCUTÁ vb. tr. 1. a lovi capsa unui cartuș cu percutorul. 2. (med.) a lovi (încet, repetat) cu degetul o parte a corpului pentru a o examina. (< fr. percuter, lat. percutere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PERCUTÁ vb. (MED.) (pop.) a ciocăni. (A ~ un pacient.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

percutá vb., ind. prez. 1 sg. percutéz, 3 sg. și pl. percuteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

percuta, percutez v. i. 1. (deț.) a executa un ordin fără crâcnire. 2. a acționa prompt într-o împrejurare. 3. a înțelege imediat o aluzie.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink