PERCIUNÁT, -Ă, perciunați, -te, adj. Care poartă perciuni, cu perciuni. – Din perciune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PERCIUNÁT adj. (rar) perciunos. (Om ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

perciunát adj. m., pl. perciunáți; f. sg. perciunátă, pl. perciunáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

perciuná, perciunéz, vb. I (reg.; despre vârful cuielor) a îndoi după strângerea scândurei; a împerciuna.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink