PERCÍCĂ, percele, s. f. (Reg.) Cârlionț, moț (pe frunte). ♦ Smoc de păr pe fruntea cailor. [Var.: perceá s. f.] – Din tc. pŭrçek.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PERCÍCĂ ~éle f. reg. 1) Smoc de păr lăsat puțin pe frunte; moț. 2) Șuviță de păr care acoperă fruntea unui cal; perciune. /<turc. pürçek
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

percícă, percéle, s.f. (reg.) 1. cârlionț, moț (pe frunte); smoc de păr pe fruntea cailor. 2. coadă făcută prin împletirea părului.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

percícă s. f., g.-d. art. percélei; pl. percéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERCEÁ s. f. v. percică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PERCICA-FÉTEI s. v. părul-fetei.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

perceá, percéz, vb. I (reg.) 1. a (se) păta, a (se) murdări; a (se) împestrița. 2. (refl.; despre femei) a se farda exagerat.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink