PERCEPTÓR, perceptori, s. m. (În trecut) Funcționar însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale; agent de percepție. [Acc. și: percéptor] – Din lat. perceptor, fr. percepteur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PERCEPTÓR ~i m. înv. Funcționar însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale. /<lat. perceptor, fr. percepteur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERCEPTÓR s.m. (În trecut) Funcționar al fiscului care încasa impozitele. // adj. Care percepe. ◊ Organ perceptor = organ de percepere. [< fr. percepteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERCEPTÓR s. m. funcționar al fiscului care încasa impozitele. (< fr. percepteur, lat. perceptor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PERCEPTÓR s. (FIN.) agent de percepție, (înv.) birar, colgiu, dăbilar, dăjdiar, strângător. (~ strângea impozitele.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

perceptór (fin.) s. m., pl. perceptóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink