10 definiții pentru «peon»   declinări

PEÓN1, peoni, s. m. Muncitor agricol din America Latină, aflat într-o dependență înrobitoare față de moșieri (din cauza datoriilor). [Pr.: pe-on] – Din fr. péon, sp. peon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PEÓN2, peoni, s. m. Picior de vers clasic format din patru silabe, dintre care una lungă. [Pr.: pe-on] – Din fr. péon, lat. paeon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

PEÓN1 ~i m. (în America Latină) Țăran sărac, care muncește cu ziua la un moșier. [Sil. pe-on] /<fr. péon, sp. peón
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PEÓN2 ~i m. Picior de vers clasic, format din patru silabe, dintre care una lungă. [Sil. pe-on] /<fr. péon, lat. paeon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PEÓN1 s.m. (În America Latină) Muncitor agricol sărac, căzut în semirobie din cauza datoriilor; clăcaș; semiiobag. [Pron. pe-on. / < fr. péon, sp. peon].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PEÓN2 s.m. Picior de vers clasic de patru silabe, dintre care trei sunt scurte și una lungă. [Pron. pe-on. / < fr. péon, lat. paeon, cf. gr. paion < Paion – epitet al lui Apolo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PEÓN1 s. m. muncitor agricol sărac din America Latină. (< fr. péon, sp. peon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PEÓN2 s. m. picior de vers (antic) solemn, de patru silabe, dintre care una lungă și trei scurte. (< fr. péon, lat. paeon, gr. paion)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

peón s. m., pl. peóni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

peon (pean) (‹ gr. παιάν, din Παίων, epitet al lui Apollo, în calitate de vindecător) (în prozodia* antică) picior (1) alcătuit din 4 silabe, dintre care una lungă și trei scurte, în diverse combinații: p. I (π. πρῶτος) -UUU; p. II (π. δεύτος) U-UU; p. III (π. τρίτος) UU-U; p. IV (π. τέταρτος) UUU-.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink