PENÚLTIM, -Ă, penultimi, -e, adj. Care este înaintea celui din urmă, al doilea din urmă. – Din lat. paenultimus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PENÚLTIM ~ă (~i, ~e) Care precedă pe ultimul; care este al doilea de la urmă. ~a lecție. /<lat. paenultimus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PENÚLTIM, -Ă adj. De dinaintea celui din urmă. [< lat. paenultimus, cf. fr. pénultième].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PENÚLTIM, -Ă adj. de dinaintea celui din urmă. (< lat. paenultimus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

!penúltim (pe-nul-/pen-ul-) adj. m., pl. penúltimi; f. penúltimă, pl. penúltime
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

penúltim adj. m. (sil. mf. pen-) ultim
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink