pentodă sf [At: DM / Pl: ~de / E: fr pentode] Tub electronic cu cinci electrozi: un catod, un anod și trei grile, cu largă utilizare în electronică.

PENTODĂ, pentode, s. f. Tub electronic care conține cinci electrozi (un catod, un anod și trei grile), folosit ca amplificator de înaltă frecvență, ca amplificator de putere de joasă frecvență, ca tub oscilator etc.

PENTODĂ s.f. Tub electronic cu cinci electrozi. [< fr. pentode, cf. gr. pente – cinci + (electr)od].

PENTODĂ s. f. tub electronic cu cinci electrozi. (< fr. pentode)

PENTODĂ ~e f. Tub electronic cu cinci electrozi. /<fr. pentode

pentodă (desp. pen-to-/pent-o-) s. f., g.-d. art. pentodei; pl. pentode

!pentodă (pen-to-/pent-o-) s. f., g.-d. art. pentodei; pl. pentode

pentodă s. f. (sil. mf. pent-), g.-d. art. pentodei; pl. pentode

PENT-, v. PENTA-. □ ~acant (v. -acant), adj., care are cinci spini; ~adelf (v. -adelf), adj., (despre flori) care prezintă cinci carpele libere sau cinci pistile; ~andru (v. -andru), adj., (despre androceu) care are cinci stamine; ~arh (v. -arh), adj., (despre un ciclu central) format din cinci fascicule lemnoase și cinci liberiene; ~arhie (v. -arhie₁), s. f., guvernămînt al unui grup de cinci inși; ~odă (v. -odă), s. f., tub electronic cu cinci electrozi.